Vad...

Vad…

Vad fete pline de ura,

Vad cum buzele murmura,

Vad cum le-ar smulge-n mii,

Vad oameni care nu mai au pentru ce trai…

Vad oameni cu fata inocenta,

Plina de bunatate si credinta,

Atat de puri cand se uita in ai mei ochi,

Bag capul in pamant, ai mei sunt prea rai...

Vad lume alergand in toate directiile,

Vad prea multi ce isi mascheaza intentiile,

Vad cum sunt mici si vor sa para rai,

As vrea sa inchid ochii…sunt plin de vanatai…

Vad multe relatii incepute,

Vad prea multe suflete vandute,

Vad destule curve ce s-ascund,

As vrea sa nu mai vad… nici sa aud…

Vad cum multi joaca la negru piese,

Sunt tot mai multi pe strazi carora sa le pese,

Vad copii ce au in priviri prea multi ani,

Vad parinti ce muncesc si tot nu au bani…

Mai vad continuu caci nu se ascund,

Aceleasi zambete pline de triumf,

Aceleasi brand-uri scumpe la toti,

Vad cum ai lor parinti au haine rupte la cot…

Vad oameni ce stau mandri cu mana intinsa,

Vad cum se bucura o mama de prima vorba zisa,

Vad oameni ce inca mai simt viata,

Dar ii vad si pe ceilalti ce le omoara speranta…

Vad desi nu prea clar, un om scos ca din ambalaj,

Il vad cum e atent la oricine-i pica-n anturaj,

Vad ca nu vorbeste si nici nu zambeste mult,

In vorbe are un calm enervant, in ochi ceva de temut…

Vad ca e tanar dar batran la vorba,

A trait ce multi doar fabuleaza,

Vad adevaratul motiv ce il face sa taca,

Tac si eu caci privesc o bucata de oglinda sparta…